Intrebarea preferata a parintilor mei e mai, mama, cand mai vii si tu pe-acasa? Apare vinerea. Telefonic. Eu asa aflu ca e vineri. E ca un memento. Bineinteles, am personalizat apelul de la ei cu o anume sonerie. Astfel, aflu ca e vineri fara sa scot telefonul din buzunar.
Deci. Canta memento. Raspund:
Salut! Ce faci?
Bine, ce sa fac, zic. La munca/prin casa/in oras/eram in baie/mancam/…
A… (pauza de cateva secunde). Pai hai atunci, ca te sun mai incolo
E, lasa. Nu-i problema. Zi!
Pai n-aveam ceva anume. Sunasem asa, sa vad ce mai faci
Ce sa fac. La munca/prin casa/in oras/eram in baie/mancam/…
A, bine. Auzi mama , tu, cand mai vii si tu pe-acasa?
…
I-am repezit de cateva ori si s-au conformat. Acum suna mai rar, dar parca, totusi, prea rar. Iar daca stau bine sa ma gandesc , mai mama, cand mai vii si tu pe-acasa? nu suna chiar deloc urat, dar asa sunt eu uneori,mai repezita.
Si bineinteles ca azi, vineri, s-a produs minunea...doar ca de aceasta data vocea mamei suna autoritar: Mai mama trebuie neaparat sa vii acasa ca iti expira buletinul la sfarsitul lunii!!! :))
Un comentariu:
Fati buletin de Cluj,te iau in spatiu:))
Trimiteți un comentariu