"Viata nu e ceea ce ai trait ci ceea ce-ti amintesti si cum iti amintesti, spre a povesti." - Gabriel García Márquez
Azi am avut onoarea (si poate e un cuvant prea mic) sa o cunosc pe doamna Leontina N., o femeie trecuta demult de prima tinerete. De dimineata...cand inca dormeam in papucei si ma gandeam cu oroare ca mai am 8 ore de program, ultimele pana la 24 :) , o batranica tragea insistent de usa. Am un stick cu "impinge" pe usa, dar intotdeauna m-am gandit sa-l imbunatateac cu un TARE TARE! Intr-un final i-am deschis usa si a inceput cu un amalgam de afirmatii..fara pauze: "am primit o cartela si vreau alta!" "nu mai imi merge telefonul", "o prietena mi-a zis sa vin la dvs" etc etc.....avea un elan...si ma tot gandeam cum poate sa fie atat de activa la o ora atat de matinala, intr-o dimineata ata de rece si mohorata. Dupa niste investigatii scurte i-am dat verdictul "Ar fi timpul sa schimbati piesa asta de muzeu! "
A plecat si in urma cu cateva ore s-a reintors...la fel de voioasa ca dimineata. "Am venit sa-mi schimb piesa de muzeu!" ( replica zilei, dealtfel). In mod normal activarea unui contract dureaza 15-20 de minute. A fost suficient pentru a primi o lectie de viata de la doamna N. De un an ii murise sotul si acum 3 luni suferise o operatie pe cord deschis. Initial medicii au refuzat sa o opereze, argumentand ca din sala va merge direct la morga. Cum asa e sistemul in Romania (sa ne batem joc de batrani ca ei oricum nu mai platesc multe impozite statului) a fost nevoie de niste pile pentru interventie. Si doamna noastra e azi parca mai energica si mai optimista decat multi dintre noi. In jumatatea de ora in care mi-a povestit despre viata ei a reusit sa-mi dea cea mai importanta lectie :
Ar trebui sa ignoram numerele neesentiale. Inclusiv varsta, greutatea si inaltimea. Lasam doctorii sa-si faca griji in legatura cu astea. De asta ii platim. Noi ar trebui doar sa fim optimisti, visatori cu un suflet mereu tanar.
Ar trebui sa ignoram numerele neesentiale. Inclusiv varsta, greutatea si inaltimea. Lasam doctorii sa-si faca griji in legatura cu astea. De asta ii platim. Noi ar trebui doar sa fim optimisti, visatori cu un suflet mereu tanar.
Se spune ca fiecare varsta are farmecul ei....eu am gasit farmecul "varstelor" pana pe la 20 de anisori! De atunci am refuzat sa accept ca mai "cresc" si drept urmare in fiecare an am avut o trauma post aniversara. Si acum, daca sunt intrebata ce varsta am...stau sa ma gandesc...ma intristez putin...si decid daca spun sau nu adevarul! :))
Copilaria este varsta adevarurilor absolute. Este varsta increderii totale in cei mari. Este varsta la care stii ca vei fi doctor, actor, aviator… Este varsta la care ai tot ce vrei pentru ca-ti poti imagina ca ai. Ca orice personaj urban, am avut o copilarie pe o alee, cea a blocului parintilor. Prieteni multi, griji putine!
Adolescenta este varsta marilor valori, varsta la care suferi fara sa stii de ce, dar simti emotii, ai revelatii de o intensitate cu care nu te vei mai intalni.Apoi esti tanar, intri in viata si gusti din ea, din amaraciunea si dulceata ei. Inveti sa te bucuri de victorie si sa treci peste infrangeri. Este varsta la care inca mai poti sa alegi, inca mai poti prinde trenul spre destinatia perfecta. Timpul nu este, inca, pierdut. Trebuie, doar, sa te gandesti bine, trebuie sa fii inspirat, trebuie sa ai noroc.Si daca ai facut optiunile bune, viata incepe sa intre pe un fagas mai linistit. De-acum stii care ti-e drumul, stii ce ai de facut, stii care-ti sunt prioritatile. O cariera, mai intai. Apoi vin familia, copiii… Sau poate se petrec in alta ordine, dar, in mare, coordonatele sunt cam aceleasi.
Si intr-o zi ai sa te privesti in oglinda. Cateva fire albe, cateva riduri… Bine, daca vrei, lupta cu ele. O fabuloasa industrie prospera din teama noastra de a imbatrani. Dar lupta cu masura.E bine sa inaintezi in varsta frumos si demn. Dar nu s-a inventat produsul cosmetic pentru demnitate :))Ea vine din interior. Inseamna demnitatea de a-ti recunoaste varsta. Inseamna demnitatea de a nu te preleva de varsta pentru a cere respect, ci de a merita cu adevarat respectul. La maturitate stii ce conteaza cu adevarat. Nu mai privesti inapoi pentru ca acum stii ca exista un singur drum: inainte. Dar ca sa poti privi linistit inainte, cauta sa nu lasi in urma nimic nelamurit.
PS: Doamna N m-a facut sa-mi accept cu demnitate varsta.
Am o "ulita universala", ce se intinde pe o suprafata de cativa ani buni, aproape 24. Si creste, cu fiecare clipa pe care o traiesc, si cu fiecare metru pe care il strabat!
Am o "ulita universala", ce se intinde pe o suprafata de cativa ani buni, aproape 24. Si creste, cu fiecare clipa pe care o traiesc, si cu fiecare metru pe care il strabat!
PSS: Nu demult mi s-a spus ca odata cu inaintarea in varsta devin din ce in ce mai interesanta! :)
L-am catalogat drept cel mai frumos complimet pe 2010! (mersiii Sorinica)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu